Dejame demonstrarte que te amo

[Rosalie Vivienne Alden]

Capitolul IV - Por que?

- De ce? -

- Samantha Salvatore pov.

M-am trezit plangand nestiind de ce. M-am uitat la ceas si tot ce am putut sa vad a fost ora fixa care nu arata nici mai mult , nici mai putin decat sapte dimineata. De ce trebuia sa ma trezesc tocmai acum, cand de fapt eu dorm in weekend si pana pe la zece, unsprezece daca este posibil? Ma ridic din pat si o impunsatura in piept ma facuse sa ma pun inapoi. Am inchis din nou ochii, dar somnul nu voia sa ma cuprinda. Nu stiam de ce se intampla asta. O senzatie atat de stranie, incat mi s-a facut pielea de gaina. Un semn rau cumva ..?

M-am adancit cu capul in perna si am inceput sa plang usor. Erau mai degraba lacrimile unui copil mic decat cele ale unei adolescente. Imi suna telefonul. Raspund in graba stiind ca avea sa mi se spuna ceva important si tot ce am putut sa aud a fost faptul ca Lucio a murit ... era imposibil. Desi nu il iubeam, imi era foarte drag, asemenea unui prieten sau frate .. ce patise? Asta aveam sa aflu mai tarziu.
[...] Am ajuns la familia lui bulversata. Pur si simplu nu aveam cuvinte sa imi exprim condoleantele. Am inceput sa plang din nou si din nou, picaturile asemenea ploii nemaivrand sa se opreasca. Intr-un tarziu am aflat ca a cazut de la etaj .. o moarte atat de stupida pentru o persoana atat de responsabila ca el. Am inghitit in sec in timp ce mama lui se indrepta catre mine. Ma imbratisase scurt si imi intinse un biletel spunandu-mi: "Stiu cat de mult te-a iubit .."