Intalnire cu un vampir. Vol1:Alexander Brockelhurst

[Isolde du Maurier]

Multumesc ><

~A treia parte a primului capitol~

Cand am ajuns acasa, telenovela bunicii se terminase si se apucase sa pregateasca cina. Mi-am amintit ca bunica nu era cea mai buna bucatareasa din lume, si m-am oferit imediat sa o ajut. S-a aratat foarte incantata de gestul meu, fara sa stie ca o ajutam mai mult pentru a manca o mancare ca lumea. Inca nu aveam de gand sa ii spun ca ma angajasem. Cina era momentul perfect.
-Ei, India. . . spuse ea topaind de colo colo cu corpul ei masiv. Ia ghici!
-Ce sa ghicesc?am intrebat eu fara prea mult interes.
-Am fost invitate la ceai maine!La Miss Hockingson.
Oh,nu!Cel mai rau era sa fii invitat la domnisoara Hockingson. Pe langa faptul ca Susan era fata batrana si isi barfea pana si surorile, mai avea si 10 pisici care miroseau ingrozitor. Iar in timpul ceaiului, pisicile se catarau pe tine, te lingeau, isi bagau botul in ceasca ta si daca le respingeai, isi faceau nevoile in pantofii tai!Iar domnisoara Hockingson radea si spunea: “Se joaca si ele, atata tot. Nu-ti face griji!”
Dar daca refuzai o invitatie la ea la ceai era ca si cum ai fi refuzat o invitatie la ceai la regina Marii Britanii. Era dezgustator. Trebuia neaparat sa invoc o boala subita si contagioasa, altfel nu puteam sa scap de femeia asta ingrozitoare.
-Bunico, imi pare rau, dar nu pot sa merg la domnisoara Hockingson. Miroase urat de la cele 10 pisici, care isi si mai fac nevoile in pantofii mei. Nu, eu nu merg.
-Dar, scumpo, pisicile lui Susan sunt dresate. Si acum are 16, stii doar ca Missy si Pissy au fatat iarna asta.
16 pisici?Si mai rau. Chiar ca nu mai mergeam acum.
-Poti sa crezi ce vrei, dar eu nu merg! Nici sa ma obligi nu mai calc in casa nebunei aleia.
Cred ca vorbele mele au durut-o, pentru ca a tacut. De cate ori o supara ceva, devenea tacuta si ganditoare. Cand am asezat farfuriile cu mancare pe masa, o supa de pui delicioasa, si ne-am asezat la masa mica si rosie, am inceput sa vorbesc.
-Ei, acum ia ghiceste tu!
-Ce?intreba bunica abatuta.
-Stii supermarketul Billy&Milly?(cum sa nu-l stie, doar stia tot ce misca in orasul asta!).
-Da, il stiu.
-Ei, astazi am trecut pe acolo, si am vazut ca aveau nevoie de oameni. Si m-am angajat acolo.
-Bravo, draga, spuse bunica cu un zambet trist.
-Ei, hai bunico!Nu mai fi trista! Poti sa-i spui lui miss Hockingson ca sunt bolnava. Stii ca nu-i place sa aiba bolnavi in vizita. Dar pur si simplu nu-mi place sa merg la ea. Iti promit ca voi merge cu tine in orice vizita, dar numai la ea nu. Ok?
-Daca spui tu...

Zilele treceau si eu eram ocupata cu munca. Duminica a trecut greu, eu fiind singura acasa. Am iesit sa ma plimb, si sa cunosc oraselul prea insorit. M-am uitat pana si la televizor, atat de plictisita eram. Cand m-a sunat mama, am crezut ca o sa fie bucuroasa la vestea ca munceam. Insa a urlat la mine si mi-a zis ca nu sunt acolo sa muncesc in felul acela, ci sa devin o prima balerina. Am inceput si eu sa tip la ea si sa-i spun ca nu-mi pasa de baletul ei, si sa ma lase in pace. Discursul meu a fost ceva de genul:
-Mama, lasa-ma in pace cu baletul. Nu imi place sa fiu o prima balerina. Urasc chestia asta. Si URASC si baletul. Toata viata nu ai stiut decat balet, balet si iar balet. Nu intelegi ca nu vreau sa mai fac balet? Niciodata nu am vrut, dar tu nu ai tinut prea mult cont de parerile mele. Planurile tale pentru viitorul meu sunt anulate, intelegi, ANULATE. Mai am un an la liceu si vreau sa-mi indrept viata. Renunt la balet, o sa invat cat pot eu de mult pentru a avea cele mai bune rezultate si voi merge la facultatea care imi va placea. Sper ca ai inteles asta!
-Oh, India Katy Scott, sper ca si tu ai inteles ca, imediat ce ajungi acasa, esti PEDEPSITA!