La Vrăbiutza De Mentă

[Bell Evans]

Bells & Raizen

• Mergea de secole de-a lungul Aleei si incerca sa numere in gand pasii vrajitorului inalt, cu un spate ca de rinocer, care se misca aproape mai incet decat un melc cu cochilia ruginita in fata ei. Iar ea il urma in liniste, admirandu-i marginea verde, cu pete galbene, roz si portocalii a pelerinei crapate pe la colturi. Avea mainile mari, care ii fluturau ca niste rachete imense de tenis pe langa corpul solid, aplecat de greutatea unui cap mult prea blond.
  
  Bells se opri insa brusc, aproape intrand in el, cand acesta schimba directia si o lua pe o straduta laturalnica; nu mai fusese niciodata acolo si i se parea ceva de-a dreptul ironic, ilogic si stupid sa mearga tocmai atunci. Dar continua sa-l urmareasca si ajunse curand in fata unei cladiri mici, cu ferestre sparte si colorate pe alocuri. Peretii erau vopsiti cu pasarele argintii, imbracate in diverse tinute sumare. Se holba pret de cateva secunde, dupa care citi titlul imens, scris in toate culorile posibile si imposibile: Barul La Vrăbiutza De Mentă. Izbucni intr-un ras isteric si se indrepta spre usa.
  
  Intra si ramase putin in prag; era destul de nedumerita, iar privelistea din fata ei o facu sa ezite si sa se gandeasca in acelasi timp la nemurirea propriului suflet. Erau de toate in acea incapere micuta - incepand de la o barmanita vopsita albastru in cap, cu sute de suvite negre, roz si mov, scaune agatate de peretii laterali si barul imens, situat la doi metri si patruzeci si cinci de centimetri de pamant pana la silueta bine-cunoscuta a lui Raizen profilata cu maretie in peisajul de-a dreptul impresionant. Se indrepta spre el, cu un zambet tamp pe fata, si ajunse curand in spatele lui.
  
  Fusese insa distrata de barbatul pe care il urmarise inca de pe Alee; statea in fata barmanitei, facand matanii si dand cu capul de pantoful ei urias - purta cel putin marimea 48. Iar papucul fosforescent parea furat dintr-un peisaj cu un concert al lui Voldy dat in secret adunaturii de Devoratori credinciosi. Daduse odata peste o asemenea "intrunire" si avusese imaginile acelea in minte timp de sute de cosmaruri. Dar revenind. O gasca de spiridusi exersau miscarile mult regretatului MJ intr-un colt indepartat, iar Raizen parea de-a dreptul fascinat de ei.
  

OOC: =))))