That was just a lie

[Raphael J. Vonderheide]

Citea fara pic de pauza, si citea, si continua inca sa citeasca, probabil ar mai fii citit daca nu ar fii fost intrerupt in mod brutal de o domnisorica ce isi facea simtita foarte usor prezenta in zona, cu ochii ei mari de caprioara, cu parul ei rosu, mereu ii displacusera astfel de persoane.De cele mai multe ori te faceau sa fii slab, iar slabiciunea pentru el era exact ca o boala, cu cat erai mai slab, cu atat moartea era mai aproape, iar mai ales cu origoliul sau hiberbolizat, era imposibil sa se simta confortabil cand era vorba de slabiciunea lui.Inchise imediat cartea memorand pagina la care ramase apoi incerca sa se uite scurt la fata, insa renunta repede la idee..amintindu-si..ochii de caprioara..nu privi niciodata acei ochi..si lasa privirea in jos pur si simplu.Trecu pe langa ea, sau cel putin ii dadu impresia ca trecea pe langa ea, doar ca mai apoi sa o prinda de mana si sa o priveasca de-a binelea in ochi.Albastru cu verde nu prea mergea avand in vedere ca desi erau atat de apropiate, puritatea albastrului nu se putea compara cu duritatea si inselaciunea verdelui.Al naibii viperin ce era el..se iubea.Si deci, revenind la momentul acela, o privea clar in ochi, apoi zambi si sopti usor incat sa nu il auda decat ea.
De ce ma urmaresti?zise el pe un ton usor jucaus cu o expresie sireata pe fata si totusi cu o usoara tensiune in privire..simtea cumva ca ceva nu era in regula, insa nu isi putea da sigur seama ce..si deci..trebuia sa fie foarte atent..foarte atent...si grozav de subtil.