La Vrăbiutza De Mentă

[Raizen Isildur]

• Bells se apropie de el râzând, însă era atât de fascinat de spiriduși încât fu nevoie de un sărut lung ca să-i atragă atenția.
  
  „Oh, bună frumoaso !” zise Raizen zâmbind. „Uite, mă gândeam să ne redecorăm casa. Știi...întotdeuna mi-am dorit să fiu puțin mai... cum să zic eu... extravaganza, so to speak ! Elementele astea de.. bă Ionele, cum ziceai că le zice la ăia de nu-s mainstream ?”
  
  Un spiriduș zvelt se opri din exersat Moon Walk-ul și își ridică privirea către Raizen cu urechile uriașe fluturându-i ca niște aripi.. ca să spunem așa, cerebrale (în sensul că îți ridică, uhm, capacitatea mentală și psihică la cer). Se încruntă gânditor și pocni scurt din călcăie, ducându-și mâna dreapta la frunte.
  
  „HIPSTERI Domn' comandat, să trăiți ! Ionel Potrivitu' la datorie, să trăiți !”
  
  „Să vezi ce-ți potrivesc eu o talpă-n mufă dacă nu te întorci la exersat, prăpăditule. Așa, scumpa mea, după cum ziceam, elemente de-astea mai dă hipstăr ca să zic așa. Înțelegi tu, agățăm și noi câte ceva pe pereți, de tavan, mai un scaun, mai o tăviță, mai o ceapa, mai un usturoi, știi tu cum e.. se tot înmulțesc vampirii în ultima vreme. Ai auzit dă ăia doi, Eduard și Culăn ? S-au împerecheat și uite-acu e plin p-aci de sugative de-astea de sânge.. și cine știe ce altceva. Sau era Eduard și Bela !? În orice caz înțelegi tu ideea. Mâ gândeam să vopsim și noi pereții în culori vii de negru, mov și mai știu eu ce. Șă știi că rozul se potrivește tare bine cu negrul. Poate și cu movul dacă ai băut puțin. Apropo, ce zici, te servesc cu o bereunu ? Știi tu.. ăștia de la Vrăbiutza sunt mai emancipați. Mai na.. hipstări. În toată istoria barului n-a băut nimeni vreo berezero aici. E prea mainstream.”
  
  Raizen continuă să vorbească relativ calm. Nimeni nu poate spune dacă băuse ceva, dar... între noi fie vorba, privit de la distanță, puțin... hipstăr cu siguranță era. Ca să nu zicem că era torpilat bine de tot sau rupt în dinți sau mai știu eu ce. Până și naratorul, adică eu ca să se știe, cine mai e ca mine, șef, baștan, jupân, să moară dușmanii mei daca nu, pare puțin.. știți voi cum e vorba aia cu.. „Voldemort unde este nimeni nu știe, dar el știe unde suntem”. Adică, va să zică, a omorât dușmanul. Dar revenind la povestea noastră. Bell făcu ochii mari când mai aruncă o privire în jur. Atâta lucru putea și Raizen să observe. Expresia de pe fața fetei era de-a dreptul.. fascina(n)tă. Veți afla în curând de ce, n-aveți grijă.
  
  Într-un colț al barului, pe tavan se afla amplasată o scena strălucitoare. Un individ ce părea a fi vampir, împreuna cu alți doi goblini și o fantomă, pășiră pe scenă sărind în sus ca bezmeticii. Vorba vine. Din moment ce scena era amplasată pe tavan, artiștii „săreau în jos”. Goblinii aveau două chitări foarte... interesante, agățate de gât. Corpul chitării era roșu și avea forma unei vampirițe cu aripi într-o pozițiă puțin lascivă, cu una dintre mâini după ceafă. De la subraț îi ieșea gâtul chitării, foarte lat, având zece corzi. Fantoma avea un ciocan de cauciuc în mână, cât se poate de roz, cu care lovea într-un set de tobe. Pe fiecare se afla desenată o vrăbiutză verde privind tâmp înainte cu capul într-o parte și ciocul larg deschis. Vampirul trebuie că era solistul. Brusc începură să cânte o melodie ce răsuna cu un aer cunoscut lui Raizen. Majoritatea celor din bar începu să aplaude și să chiuie formația.
  
  „Uh, oh, yeah, se știe cine sântem... Pistolarii Bezmetici pe sistem... yo, yo, yo, Slim Shady... în Vrăbiuța de Mentă cu dedicație specialî pentru domn' comandant Raizen, se știe, s-a dedicat. Și un', doi, trei, It's 7 A.M. waking up in the morning gotta be fresh, gotta go downstairs gotta have my bowl, gotta have cereal..”
  
  „OOOOOOOOO, Dar ce melodie, dar ce sunet, dar ce versuri, ce mesaj, ce interpretare. Toată lumea mâinile sus pentru Pistolarii Bezmetici, se știee !” începu Raizen să urle vizibil încântat de muzica ce învăluia sufletele tuturor, bucurându-le inimile.
  
  „It’s Friday, Friday
  Gotta get down on Friday
  Everybody’s lookin’ forward to the weekend, weekend
  Friday, Friday !”
  
  Pistolarii Bezmetici cântau pe sistem se știe, toată lumea era în picioare ascultând fascinată mirifica melodie. Bell Evans era.. ca de obicei singura excepție. Dacă ar fi fost româncă, fără doar și poate ar fi folosit bine-cunoscuta expresie „Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac !”. În cele ce urmează veți afla chiar de la dânsa cum arată lucrurile din perspectiva ei.