O zi de toamna duelata

[Aylee L. Lovel]

Aylee se plimba de pe un coridor pe altul. Dintr-un motiv oarecare, pur si simplu nu avea stare. Nu stia ce sa faca sau cau sa faca astfel incat sa piarda din timpul sau. Ba chiar isi facuse toate temele pe urmatoarea saptamana si inca se plictisea. Isi lua asadar pelerina cea neagra, isi prinse parul negru cu suvite roz intr-o coada in varful capului (o facea sa para mai matura) si iesi in curtea castelului. Rataci din stanga in dreapta, pana cand se hotara sa se duca la salcia batausa. Cand ajuse acolo privi fascinata cum arborele fermecat isi scutura rand pe rand frunzele aurite din pricina toamnei care batuse la usa atat de repede. Dintr-o data, auzi in spatele ei o voce de baietel speriat.
-Cine esti tu?
Fara sa stea prea mult pe ganduri isi scoase bagheta si rosti cateva vraji in soapta, asa cum obisnuia mereu si darama la pamant nou-venitul. Apoi isi dadu seama ca era un elev boboc, dar era prea tarziu. Acesta statea intins pe jos, cu ochii inchisi si respirand sacadat. 'Upsi.... Cred ca a lesinat...' gandi viperina analizand fiinta din fata ei. Se uita in jur. Din pacate, vazu in departare cateva persoane. Daca ar fi fost doar ei doi in curte l-ar fi lasat acolo, in cel mai rau caz il trezea salcia. Nu ar fi avut prea mari mustrari de constiinta. Insa toamna tarziu scosese in curte multi elevi, cineva mai mult ca sigur ca o recunoscuse. Neavand nici cea mai mica intentie de al cara pana in aripa spitalului, Aylee isi mai scoase odata bagheta si ii tranti in fata la copil un uris jet de apa. Acesta se trezi tremurand, si cand vazu aplecata deasupra lui o silueta neagra, trase un tipat ce opri pana si miscarea salciei pentru o secunda. Aylee rase din toata inima de el.