Great expectations, no fear..or?

[Ramona Neardow]

Dupa distanta dintre Marea Sala si Bucatarie, pe care o parcursera foarte repede, fara macar sa oboseasca, Ramona deschise usa Bucatariei incet, ignorand sutele de perechi de ochi, care explorau mut.
Bucataria era nemaipomenit de luminoasa in aceasta dimineata, desi soarele era inca ascuns afara. Dusumeaua si mesele erau extraordinar de curate, iar micutii spiridusi erau imprastiati in mod egal in fiecare coltisor. Semn ca aici se petrecuse ceva, ca fusese cineva intr-un control, poate de mult asteptat.
"Insa nu trebuia totusi sa risti sa mai primesti inca o lovitura din cauza mea doar ca sa vorbesti cu mine" se auzi dupa un timp vocea Melaniei, care Ramonei i se paru putin tremurata.
”Care alta lovitura?” intreba aceasta tare, uitandu-se in jur. „Aaah, nici nu am bagat de seama, primesc lovituri de acestea tot timpul!” continua fata, dandu-si o palma peste frunte, in mod simbolic.
In acelasi timp, Ramona intinse bratul, desenand un semn cu mana, care era indreptata spre spiridusi de casa care se aflau langa uriasa masina de gatit, pufaitoare.
„V-as ruga, daca puteti, sa-ne aduceti si doua ceaiuri!” ordona aceasta, surazand.