Poezii

[Daniel Cruplud]

Prea lunga pauza de inactivitate..


Calatoria catre sfarsit

Iubeam candva o doamna de poveste,
O ea',de nebuneasca simplitate
Ce inimii ii tot dadea de veste
Ca va avea mereu intaietate.

Avea...acea privire rapitoare...
Ce far' sa vreau,m-a prins ca pe o prada
Privire,de speranta-datatoare
Ce ochii implorau sa o revada...

O fire pana azi necunoscuta
Ce,amorul ma indeamna sa il incep
Mi'a transferat o aura placuta
Desi nu am reusit sa o percep.

O dulce randunica ma priveste...
Si-mi canta sa-mi aline sufletul,
Cu glasul ei,de rele ma fereste,
Si un aliat ca ea imi e destul!

O admiram,chiar fara ezitare
Caci s-a oprit pe stalp,in dreptul meu
Cu a ei voce joasa,sclipitoare,
Imi permiteam din nou,sa sper si eu!

Am incercat gura a imi deschide
Iar un cuvant,mai demn,ca sa rostesc.
Dar firul narativ ea mi-l inchide
Atunci cand imi striga sa n-o lovesc.

"Magnifica faptura,te'nfiripa
Cu gandul tau sublim in lumea mea
Si stai acolo,chiar,numai o clipa
Si'o viata mult mai buna vei avea!

Nu te speria de mine,si'ntelege,
Nu crede nici in Rau dar nici in Bine,
Nu va putea doi oameni ca sa lege,
O idee ce mintea nu-ti detine!"

Zaceam tremurator,ascuns in vise,
Fara sa cred ca e adevarat
Nu ma speria cosmarul ce-l rostise,
Caci adevarul,mereu eu l-am negat.

Trupul meu frant,parca statea sa cada
In mintea mea,de tot eu ma'ndoiam
Simteam ca pasarea e o iscoada
Si ca-n neadevar eu ma gaseam.

Alte secunde reci,atatea clipe
Iar timpul parca s-a oprit in loc
Doar gandul meu,nu refuza sa tipe,
Caci el stia c-acesta nu-i un joc!

"Nu inteleg,ce vrei sau cine esti,
Poate ca doar un mic si scurt cosmar.
Dar nu pricep cum poti sa daruiesti
Incredere,chiar intr-un mod sumar!"

Cosmarul deveni o realitate,
Iar irealul il traiam acum.
Vorbeam,cu asa o mica vietate
Cu care,avea sa plec la drum!

"Eu,inteleg,nu crezi,nici'o problema,
Dar din pacate,iti pot demonstra,
Urmeaza-ma si scapi de o dilema,
Iar inima,de'amor nu iti distra!"

Mi-am indreptat privirea inainte,
Iar pasarea s-a ridicat in zbor,
Si m-a rugat ca sa-mi aduc aminte
De'un singur vis,de cel mai mare dor!

"Gandirea ta cea pura si maiastra
Mai mult necaz,in timp,ti-a provocat.
Dar eu sunt chiar o pasare saiastra,
Ce,cum sa te trezeasca,a aflat!

Doar prinde-ma cu mana,si m-atinge
In vorba mea,tu trebuie sa crezi
Si vei privi cum azi se va distinge,
Realul de alt rau ce il visezi!"

Zis si facut,in vise am crezut,
Si ma zaream zburand peste hotare..
Asa minune,nicicand,nu s-a vazut,
Sa zboare o fiinta ganditoare.

Un simplu om,traind chiar o minune
Zburand incet,catre un dor ales,
Viata mea se bloca intr-o viziune
O lupta de gandiri,dar in exces!

Eram rapit de suplul ireal
De simpla mea poveste ce-o ador,
Sufletul meu,avea un mars ideal
Zbura ca Aladin,pe un covor.

O incapere ampla,ireala
M-adapostea cumva de alt gand rau
Dar pasarea,cu multa nimereala
Imi arata cat sunt de natarau.

"Priveste inainte,dar ezita
Sa te-ndoiesti de ce eu iti prezint!
Caci viziunea va fi,mai explicita,
Decat un vis ce-ti e ca un alint!"

O camera,chiar fara ezitare,
Se-mpodobea incet,'naintea mea,
Pasiunea mea,de sine statatoare,
Departe,fara graba,se ducea!

O fata si-un baiat,stand impreuna
Erau in fata,in primul plan
Al peisajului ce-mi ingreuna
Speranta mea,ca totul nu-i in van!

Cei doi adulti,vorbeau pe indelete,
Si se certau prea dur ca sa nu plang
Eu detineam iubirea unei fete,
A carei inima,cumplit,avea s-o frang.

Atatia ani,m-am intrebat mereu
Daca aceasta,chiar ma va iubi
pentru'amor eu m-am luptat din greu
Si zilnic am stiut ca-l voi dori!

"Pasare rea,esti doar un duh malefic,
Ce mintea mea incerci sa o posezi
Nu stiu cu ce,asta-ti va fi benefic,
Dar sa ma pacalesti sa nu cutezi!"

Pasarea ma privea cu indoiala
Si ma aproba,mult prea infiorator
"Asteapta,si'o sa iasa la iveala,
Cu realitatea nu esti luptator!

Eu te alung,din lumea cea reala
Si te blestem,sa stai in lumea ta
Pasiunea ta,este numai o boala,
Ce poti,dar n-o vei indrepta!

Acum,te las,sa pleci din nou,departe
Sa te ranesti cu sentimente reci
Cu vise dulci,cu amorul tau desarte,
Pe care nu-l vei stapani in veci!"

Pe strada mea,din nou,eu rataceam
Cu'aceeasi carte dulce de amor,
Dar inima in piept,nu'o mai simteam
Nici sufletul,ci doar acelasi dor.