If tomorrow never comes

[Raphael J. Vonderheide]

ME and Veronique

Era o zi destul de placuta, afara vantul nu prea batea, doar la intervale neregulate de timp cand iti mai lovea putin fata o rafala taioasa ca de la mama ei de acasa, insa de plouat ploua cu galeata.Trebuia sa recunoasca ca avea o slabiciune pentru vremea ploioasa, si iubea si mai mult ploaia cand era pe undeva pe acasa cu o ceasca de ceai fierbinte alaturi fumand hulpav din tigarea cu aroma de menta pe care o adora.Si totusi, nu se afla inca acasa, fiind in schimb pe strada acoperit cu o pelerina vrajita, mai exact un fel de scut impotriva picaturilor de ploaie ce il mentinea uscat in timp ce ceilalti nefericiti din jurul lui incercau sa gaseasca un adapost.Nu ii intelegea pur si simplu pe unii, daca tot aveau o bagheta, de ce nu o foloseau naibii si se agitau atat?Desigur, in acest moment fostul viperin din sine urla ca un dement, insa el era calm pe dinafara si inspira.

Scoase deci bagheta din buzunarul interior al paltonului aprinzandu-si o tigare, fiind aproape destul de cliseic acest lucru, plictisindu-se cumva de acelasi obicei de a fuma de fiecare data cand ploua afara.Eh, insa fumul cald ce ii umplea plamanii il facea sa uite de orice astfel de gand indreptandu-i atentia asupra altor lucruri, si anume in special a locului in care se afla.Little Hangleton era un orasel renumit in lumea vrajitoreasca, si multi se temeau sa treaca pe acolo, el insa, nu.El era intr-un continuu extaz de faptul ca se afla in acel loc incercand sa caute deci un raspuns, sau chiar mai multe la intrebarile lui, si daca acela nu era cel mai bun loc pentru a face asta, altul cu exceptia castelului clar nu avea cum sa fie.Surase destul de rautacios pentru cateva secunde, doar ca apoi sa isi continue drumul, ''imprumutand'' o umbrela neagra de la un incuiat pe langa care trecu, avand grija sa ii stearga destul de repede memoria dupa aceea.Nu avea probleme cu plimbarile lungi, insa trebuia sa se si opreasca la un moment dat, si tocmai gasi exact locul potrivit in care ar fii trebuit sa se opreasca.Deschise imediat cu o atingere usa unei case aceasta trantindu-se brusc, iar apoi intra fara nici o grija usa inchizandu-se usor in urma lui.
Buna seara!zise el, buzele curbandu-se doar putin la varfuri, formand un el de suras destul de rautacios.Cred ca este oricand o placere sa ne revedem nu este asa?