If tomorrow never comes

[Raphael J. Vonderheide]

Isi dadu ochii peste cap.Inca o persoana ce nu era atenta la el.Chiar trebuia mereu sa se poarte ca un mitocan cu domnisoarele?Desigur, nu avea nici o dorinta sa faca asta, insa de la duritate la mitocanie erau totusi cativa pasi buni, iar el, nu avea nici un chef sa ii depaseasca.
Ah..va rog sa ma iertati pentru intrarea furtunoasa, in mod normal as batea frumos, si probabil linistit, daca nu as stii ca este vorba de ceva ce imi apartine la mijloc!zise el savurand pentru un moment linistea patrunzatoare pe care el o spargea cu tonul sau.Si totusi, ma deranjeaza sa vorbesc peretilor, multumesc frumos!zise el rotindu usor bagheta, respectiv intorcand scaunul domnitei cu fata in spre el.Minunat, acum ca ne putem privir in sfarsit in ochi, draga mea domnisoara, te rog mult sa imi revendici ceea ce imi apartine!zise el destul de nonsalant uitandu-se mai mult prin camera, inainte de a-si fixa privirea de reptila asupra brunetei din fata lui.

Si in fond despre ce era vorba cu toata agitatia asta care deranja o gramada de persoane.Ei bine, orgoliul nebun al batranului sau prieten spunea ca trebuia sa faca rost de o anumita carte de la o anumita femeie ce trebuia sa locuiasca in acel loc.Desigur, detalii, zero, insa pe el nu il deranja.Detallile desi erau folositoare, nu spunea nu, nu reprezentau o provocare, iar el, ei bine, iubea provocarile.Si totusi, nu prea avea chef sa se ia la harta cu o vrajitoare cel mai probabil nu mai mare de 18 ani, care nu avea absolut nici o treaba cu el.