If tomorrow never comes

[Veronique A. Dupont]

• Barbatul intra ca o furutna in camera. Comportamentul sau se asemana foarte tare cu vremea nabadaioasa de afara. Isi ceru scuze pentru purtare sa, iar apoi facu un comentariu deloc prietenos. Isi scoase bagheta si o sficui usor, iar fotoliul pe care statea fata se intoarse brusc punand-o fata in fata cu noul musafir. I se adresa folosind la inceput cuvinte placute, dar apoi discursul sau se indrepta in alta directie. Ii ceru vrajitoarei sa-i inapoieze un lucru care-i apartinea.
  Fata se uita ciudat la el, iar apoi se ridca in picioare atingand cu talpile goale podeaua rece si prafuita de lemn. Fiecare pas al sau lasa in urma o dara subtire de sange. Avea picioarele ranite, pielea fiindu-i crestata in cele mai multe locuri. Continua sa mearga pana ajunse in dreptul unor scari acoperite cu un covor lung de lana ce se potrivea cu fotoliul de pe care se ridicase. Isi ridca piciorul drept pentru a ajunge la prima treapta, iar apoi urca scarile pe rand pana ce ajunse la o usa de lemn identica cu cea de la intrare. Dadu usa la o parte si intra in odaie. Merse agale pana unul dintre putinele corpuri de mobilier aflate in camera, o masa micuta a carui lemn se scorojise. Deschise un sertar al mesei si scose de acolo un rucsac maro din piele decorata cu motive florale. Lua rucsacul, cobori scarile si o lua in directia usei de la intrare, trecand in graba pe langa barbat.