Noaptea viselor

[Julieta D. Thibault]

Desi,era inca in soc Julieta se mai linistise.Nu-si putea lua gandul de la lupul care era cat pe ce sa o muste sau ma rog sa o manance.Isi trase de pe ochi parul catifelat si negru,isi musca buza inferioara,care se facu un rosu aprins si orice baiat le-ar fi vazut nu cred ca s-ar fi putut abtine in a o saruta.
-Da,sigur haide sa mergem.Inainte sa ma duc pana la bucatarie.Stai aicia,vin intr-o clipita.
Ajunse in bucatarie.Se auzi o voce: "Julieta,Julieta"..era o voce ragusita parca de femeie.Dar Julieta nu baga in seama.Si apoi reveni in fuga la Mina,tragandu-si sufletul:
-Mina trebuie sa-ti zic ceva.
-Imi zici pe drum.Acum trebuie sa ne grabim sa ajungem.
Si fetele pornira,Julieta isi aranja roba si parul si o urma pe Mina indeaproape.