Always in my soul

[Jennifer L. Campbell]

Just me and Ginny

Trei ani.Timpul trecuse greu pe langa tanara Cercetasa, zile si nopti plangand si avand durerea pierderii tatalui sau in sufle.Astazi se facusera trei ani din acel moment blestemat.De ce a trebuit sa se intample asa?Era a doua oara cand pierduse pe cineva drag, iar pe langa aceasta traia in fiecare zi cu frica in suflet pentru viata familiei sale.De ce nu puteau sa fie familie normala, o familie care sa traiasca fericita si fara grija ca pot fi omorati in orice clipa.Asta le era destinul, dar in curand batalia va veni, si va trebui sa isi infrunte dusmanul.Chiar daca omorase cateva persoane, ceilalti membri vor si cu mai multa ardoare sa`l infrunte, si vor reusi.Cu siguranta.

Jennifer cobora usor scarile de marmura din fata Castelului incercand sa`si stapaneasca lacrimile.Cu cateva ore in urma venise de la mormatul tatalui sau.Daca ar putea sa`l aduca inapoi, si pe el si pe surioara ei, ar fi cea mai fericita.Ar da orice pentru aceasta, chiar si propria viata, dar nu se putea.Tot ce putea face era sa se razbune.Sa se razbune pentru tot raul care i l-a facut Lordul Cap-de-Mort, si familiei sale, si tuturor oamenilor.

Tanara o lua incet inspre Padurea Interzisa nevrand sa dea ochii cu nimeni.Afara era cam racoare deci se putea ca elevii sa se afle in castel, la caldurica.Intrand in padure, simti cum vantul parca numai bate atat de tare.Se aseza usor pe un bustean aflat in fata sa punandu`si chipul in palme.Nu mai se putea stapani, lacrimi fierbinti de durere ii curgeau pe obrajii imbujorati.Dintr`o data simtea nevoia sa se duca in Padurea lui Dean.Acel loc in care s-a intamplat.Locul blestemat, locul care ii reinvie amintirile.Stia ca ii facea rau, dar nu se putea abtine.Tresari usor simtind cum cineva ii atinge umarul.