Whisperer.

[Raphael J. Vonderheide]

Minunat deci se parea ca pustoaica lui chiar se ocupase cu castigarea unei baghete.Probabil era prima dupa expresia care o avea aceasta pe fata, insa ce mai conta.Isi scoase el la randul sau bagheta doar ca apoi sa il ridice pe mos si sa il azvarle departe, cat mai departe, oferindu-i un foarte dragut joc de lumini fetei din foarte fata lui.In fine, nu prea mai conta ce ii oferea sau ce nu caci clar ea nu vroia nimic de la el, iar el cu atat mai putin vroia sa ii mai ofere ceva.
Buna treaba!Desi nu ai terminat cun trebuie!zise el indreptand bagheta spre mosul care zacea la cativa metrii mai incolo de ei.''Crucio!''rosti el pe un ton acid urmarind felul in care mosul parea sa sa chinuiasca sub influenta blestemului.
Nu il chinui foarte mult, nu avea nici un interes sa arate cat de bun era el fata de un lesinat slab care nu merita absolut nici un pic de mila, insa nici asta nu conta.Pustoaica insa....
Si cu ce ocazie pe aici domnisoara?Nu ati venit cumva la o plimbarica tocmai in acest loc atat de intunecat nu?zise el pe un ton usor ironic, fiind clar constient ca se purta ca un nesimtit, pacat..ea si-o ceruse.

Si totusi, mai era o problema micuta pe care o observase...medalionul ei..si ea..avea sa ii spuna..ori asta, ori ce patise mosul avea sa pateasca si ea..caci acuma..gluma se risipise ramanand in urma doar rasul spart al unui nefericit.