Teach me.

[Evelyn Steel]

Erau atat de multe.Niciodata numai vazuse atatea.Atarnate pe pereti,unele sub altele si in siruri,singurul spatiu liber fiind cel unde se afla o mica fereastra inchisa.Portrete cu rame patrate,rotunde,si chiar cu alte modele.Portrete cu oamenii care comunicau cu vecinul sau dormeau sforaind incet sau scriau ceva pe diverse foi de pergament.Unele erau insa doar niste rame goale iar Eveline presupuse ca posesorii aveau alte portrete in alta parte si plecasera in vizita.Era atat de liniste.Exact de ce avea nevoie Eveline in acele momente.Insa ar fi vrut sa vorbeasca cu cineva.Dar era singura.Doar ea si portretele ce nu o bagau deloc in seama.

O voce usoara ii ajunse la urechi.Ridica usor din sprancene insa nu se intoarse.Incerca sa afle a cui era voce.Insa mai incapea indoiala?Rosalie.
Se intoarse si o privi.O vazu cum o privea usor incruntata.Si ea parea sa aiba destule pe cap.Insa
nu putu sa isi ascunda zambetul.Eveline zambi si ea.
- Rosie.Hey zise ea apropiindu-se.