She should live

[Odette B. Malfoy]

Tinea strans o bucata de pergament imbibata in lacrimi. Cerneala care odata infatisa un scris frumos si elegant era acum intinsa si nu se mai intelegea nimic din scrisoare dar Oddy o stia deja pe de rost. O mototoli si o arunca in semineul din pivnita viperinilor apoi se ridica si iesi in fuga din camera de zi a viperinilor. Cativa prieteni trecusera pe langa ea intreband daca e bine dar se saturase de aceste griji false. Nu raspunse si o lua la fuga dand peste foarte multa lume care mai intorcea din cand in cand capul pentru a striga ceva rautacios.

Se opri abia cand ajunse in Baia lui Myrtle. Se ducea des acolo cand vroia sa fie singura pentru ca nimeni nu prea trecea pe acolo din cauza fantomei enervante. Odette o putea pune la punct facand-o sa se scufunde in toaleta si sa dispara apoi prin tevile de canalizare. Isi privi in oglinda chipul palid inconjurat de bucle brunete iar ochii sai negri emanau o ura imensa. Fragmente din scrisoarea pe care o citise si recitise de sute de ori ii rasunau neincetat in cap. “Te-ai gandit doar la tine”, “Ce-a fost in capul nostru cand te-am lasat sa devii o Devoratoare a Mortii” sau “Ce-a fost in capul tau?” aceste observatii veneau chiar de la parintii ei pe care ii dezamagise cumplit. Stia ca va fi iertata dar aveau dreptate, se gandise doar la ea si puse cateva zeci de vieti in pericol. Acum datorita ei in jur de trei zeci de Devoratori ai Mortii zaceau in Azkaban si asta doar pentru ca i-a fost prea lene sa duca o sarcina la bun sfarsit. Lacrimi de cristal incepura iar sa i se scurga pe obraji.
“La naiba!” striga lovind cu forta in oglinda din fata sa.
Oglinga se facu bucati si mana incepu sa ii sangereze putin din cauza cioburilor in care se taiase dar nu prea o interesa in momentul de fata pentru ca usa baii se deschise. Viperina isi scoase imediat bagheta si se intoarse pe calcaie gata sa arunce unul sau doua Blesteme de Neiertat pentru a se simti ceva mai bine. Insa cand vazu cine era lasa bagheta jos si intreba pe un ton cat mai calm posibil incercand sa nu mai para suparata:
-Hei... Eliza, ce mai faci?