She should live

[Eliza G. Blest]

Drept rasplata pentru « binele » pe care il facuse fata care se rastise la Oddy , Eliza ii daduse o palma ce rasunase in toata baia exact ca un tunet . Capul fetei facuse 180 de grade la dreapta iar palma viperinei inca se mai aflase pe chipul ei moale. Nu avea nicio remuscare nimic . Ba mai mult , se simtea extraordinar de bine . Rase ragusit si se indepartase de ea cu cativa pasi marunti , intre ele find o distanta de 50 de cm . O privea sever , ceea ce insemna moartea , caci nu ii placea deloc ca altii sa o streseze pe creier , ceea ce facuse don’soara cu cateva secunde inainte . Statea perfect dreapta , cu capul si privirea inainte si ochii atintiti exact in cei ai fetitei . Aceasta incepuse sa lacrimeze speriata si terorizata , cazand la pamant , tremurand din toate incheieturile .

“Pff..de cand nu am mai facut asta . Sa schimb sentimentele altora . E chiar amuzant si .. interesant , “ statuse o clipa pe ganduri , inca privind.o pe fetita . Se apropiase de aceasta si se asezase pe vine . Cu o mana ii atinsese parul si luase un smoc , ridicandu.l pana la nivelul fetei Elizei , stand aproape nas in nas . Din ochii ei caprui curgeau lacrimi multe , siroindu.se pe chip , dar nu ii pasa viperinei .
“Iti place nu ? Mai vrei ? Am destula .. “
Fetita tipase din nou si se incordase , ridicandu.si capul spre tavan si inca plangand , cu ochii inchisi .