Searching for you

[Isolde du Maurier]

Momentul adevarului. Inima Indiei batu nebuneste cand deschise usa camerei de la ultimul etaj. Isi aminti de ceva ce citise mai demult: " Ultima fata se duse la ultimul etaj si deschise ultima usa, uitandu-se pe ultima fereastra si descifrand ultimul porumbel..." si asa mai departe. Nu avea nici un sens, nici o logica, iar acest fragment ii venise pur si simplu in minte.
"Mai avem putin", ii spuse ea Elizei si incercand sa-si faca curajul necesar pentru a deschide usa. "1, 2, 3..." numara ea si misca incet usa, care scartai. Baga capul in camera si observa...nimic. Enervata, impinse in usa, deschizand-o larg. Dar nu era nimic, absolut nimic in camera. Podeaua era prafuita, iar tavanul avea vopseaua sarita. Insa rasul se auzi din nou, de data asta de la parter. Se uita enervata la Eliza.
"Mai bine ramai tu aici, si ma duc eu jos sa vad ce se intampla", ii spuse acesteia, dar nu astepta raspunsul ei incepu sa coboare.