If tomorrow never comes

[Veronique A. Dupont]

• Era inconjurata de un cerc de foc, mai multi serpi isi tarau corpul solzos inspre ea si un card de pasari nesuferite o atacau necontenit. Tremura toata, iar buza inferioara i se misca frenetic. Ranile o dureau mai tare ca niciodata si si-ar fi dorit sa tipe. Se abtinu, insa, pentru ca nu mai dorea sa-si arate neputinta. Vroia ca vrajitorul s-o vada exact asa cum era, rea, cruda, schimbatoare, imorala, vanitoasa si foarte chibzuita.
  'Opriti-va. Doar nu vreti sa ma raniti, nu-i asa?' ii intreba pe serpi in reptomita, in acelasi timp tinandu-si mainile in forma de X pentru ca pasarile sa n-o poata ataca. Reptilele se oprira instantaneu lasand-o sa le admirea pielea verzuie lucind la lumina focului si ochii sticlosi, neexpresivi, privind-o cu raceala caracteristica. Uitandu-se la ei isi aminti cu mandrie de casa din care facea parte. Nu avea sa-o dezamgasca, isi spuse catre sine, iar gandul o facu mai puternica ca niciodata.
  'Aaguamenti' spuse vrajitoarea indreptandu-si bagheta catre cercul de foc. Acesta se stinse rapid, iar singura dovada a existentei sale era arsura neagra in forma circulara pe care-o lase pe parchet.
  Pasarile inca zburau in perimetrul sau, dar nu-si facea griji. Nu erau nimic mai multe decat niste origami de hartie enervante. O ciupeau pe alocuri, dar nimic care s-o raneasca, ci doar s-o incetineasca. Vraja care le oprea nu era grea. O spuse in gand, iar zburatoarele cazura pe podeaua de lemn. Ii era foarte usor sa invoce astfel de vraji, dat fiind ca urma sa fie profesoara de Transfigurare.
  Dupa ce termina cu focul se lasa pe vine si incepu sa mangaie serpii, atingandu-le cu degetele sale osoase pielea groasa.
  'Asta-i tot ceea ce poti? Nu-mi spune, esti un fost cercetas sau astropuf. De ce nu vrei sa discutam ca doi adulti si sa-mi spui ce doresti de la mine?' intreba viperina, iar apoi le sopti serpilor ceva in reptomita. Era constineta ca jocul de abia incepuse si vroia sa-l joace pana la sfarsit.
  
  OOC: Sorry, neatentia asta!