Traieste si lasa-i pe ceilalti sa moara

[Kennya Allen]

Kennya batu cu pumnul in masa. Se uita de mai multe ori in jurul ei si ofta profund dezamagita. Nu suporta intarzierea. Se ridica brusc de pe scaun si se indrepta spre biliotecara, muscandu-si buza. Se opri in spatele ei si isi incrucisa mainile, lingand incet sangele pe pe buza sparta. Isi drese vocea, iar femeia tresari speriata tinand cu putere cartile la piept. Cu o voce mult prea aspra o intreba de persoana pe care o astepta. Nu primi nici un raspuns multumitor si fara sa astepte ca ea sa termine intreaga propozitie, se intoarse pe calcaie si pleca. Un nou an, o noua incercare. De ce se simtea atat de ferma in hotararea pe care o luase acum mult timp? Cu atatea deceptii si incercari ruinate nu era timpul si nici in caracterul ei sa lase totul balta.

Manifesta o dorinta aprinsa de a bate pe cineva. Se rezema pe pervazul geamului si se uita la vastul domeniu al Castelului. Desi era toamna, razele soarelui erau aproape insuportabile. Isi inchise ochii simtind caldura lor pe pleoape si zambi aproape imperceptibil. Era multumita. Sectorul Interzis era pustiu si linistit, iar asta o facea sa zambeasca si mai mult. Era placut sa nu fi urmarit de nimeni, sa redai libertatea sentimentelor si sa nu te ridici la asteptarile celor din jur. Obrajii si buzele ii erau pale, iar soarele de toamna parea sa-i incalzeasca fiecare centimetru al pielii. Cativa cercetasi se alergau veseli pe intinderea din fata ferestrei. Viperina scrasnii din dinti. Isi masa usor umerii si isi deschise ochii, intorcand capul plictisita catre rafturile masive de carti.

Se uita la cartile si registrele compacte, de dimentisuni aproape impresionante, legate in volume de diferite culori si dimensiuni. Fara a da importanta barfelor, Sectorul Interzis nu era atat de infricosator pe timpul zilei. Ba dimpotriva. In zilele cand simtea nevoia sa aiba parte de liniste si sa stea departe de zbuciumul elevilor de la Hogwarts, se cufunda printre sutele de carti si lumina opaca ce trecea prin draperiile inchise la culoare. In ziua de azi cand toti erau prinsi in ghearele societatii si a Ministerului Magiei de o insemnatate adanca era acea cale de scapare de realitatate si problemele si obstacolele acesteia.

Kennya parasi geamul, indreptandu-se alene catre masa unde isi lasase lucrurile. Se aseza pe scaun, proptindu-si spatele de matasea rosie invechita de deceni si simti cum o lua somnul.