If tomorrow never comes

[Raphael J. Vonderheide]

Surase defapt nu, era pur si simplu incantat, extaziat.
Ai nevoie de niste ajutor cu acele rani?ii vorbi el in reptomita ascultand ceea ce spunea ea spre dragutii lui serpisori care in cateva secunde disparura intr-un nor de praf verzui sclipitor.
Ce putea sa spuna, acum chiar stia ca este un vierpin, nu ca se inselase inainte, insa lipsa ei de reactie pur si simplu il innebunise.Acum insa, era calm, de multe ori mai calm decat inainte.Se apropie usor de fata privind-o drept in ochii ei neobisnuiti.
Te rog sa ma ierti de faptul ca te-am jignit astfel!Stiu ca nu esti slaba, dar vroiam sa o si vad!Legat de ceea ce vroiam sa iti cer..ei bine..nu imi datorezi absolut nimic, caci mi-ai oferit deja!Si totusi...poti sa imi spui de unde ai astea?zise el facand clar referire la ranile care ii displaceau enorm, si nu prin faptul ca erau rani, ci prin faptul ca se aflau pe pielea viperinei.
Cine ti le-a facut va plati scump!zise el pe un ton acid revenind apoi la calmul sau de fier.

ooc: nici o problema scuze si eu ca am uitat sa evidentiez..