The atack !

[Lifaem de Bluwin]

Le-am privit putin pe cele doua, apoi mi-am lasat ochii s acada in pamant. De parca varfurile pantofilor erau mai interesanti decat cele doua care s-au uitat la mine. Dar, nu-mi pasa prea mult ce credeau depsre mine. Pentru ele, probabil eram doar o umbra care va trece ca toate celelate prezente insignifiante. Am oftat usor, delicat si neauzit, dar am mai ramas acolo, la apus. Era placut sa fii scladat in lumina atat de dulce si rosiatica. Era ca si cum ai fi innotat intr-o mare fara sfarsit si sangerie.
Eh...
Spun soptit de parca ar fi putut sa ma auda si sa-mi raspunda. Dar, era biologic vorbind, imposibil de realizat. Mi-am dat niste suvite negre si incatanate pe spate, ca sa nu ma mai sacaie si m-am intors cu chipul spre apus, ca sa mangaie si aceasta parte a corpului.