I feel you in my dreams and I don't sleep

[Astrid Eir Osmund]

• Auzi niste pasi grabiti indreptandu-se catre ea. Daca e un professor am incurcat-o, fu primul gand ce-i trecu prin minte. Nu vroia sa intre in bucluc, dar nu stia ce sa faca. Se ghemui in umbra geamului sperand ca nu va fi observata.
  ’Te voi gasi. Te voi gasi’ auzea o voce masculina repetand aceleasi cuvinte la nesafarsit.
  ’Cine esti?’ intreba fata realizand ca nu este un professor. Nu-i vedea inca chipul, dar stia ca este chiar dupa colt. Ii era frica de ce se putea intampla, dar incerca sa se mentina calma. Stia ca numai asa ar fi putut actiona dupa cum ii cerea situatia.
  ’Nu e treaba ta. Du-te inapoi in pat’ spuse barbatul oprindu-se din mers. ’N-ai ce cauta aici. E traziu si nu este permis accesul elevilor noaptea pe coridoare’.