We’re in this together now

[Ainsley S. Everdeen]

• Ainsley ridica din umeri si continua sa o urmeze pe colega sa. Inapoi in Pestera lui Godric, cele doua Cercetase facusera planuri detaliate - unde sa mearga mai intai, unde sa caute, cum sa iasa pe urma din cladire. Dar in momentul acela, tanara nu isi mai amintea nimic. Simtea un soi de panica inabusita la gandul ca cineva ar mai fi fost la ora aceea in Ministerul Magiei - la urma urmei, nimeni nu ar fi fost atat de inconstient incat sa lase cladirea nepazita.
  
  I se paru la un moment dat ca auzi un zgomot de sticla sparta; dar, in clipa urmatoare se linisti , spunandu-si ca de vina era doar imaginatia sa.
  Intrara apoi in Atrium. Sala aceea , lunga de zeci de metri, avea semineuri incastrate in pereti , de o parte si de alta - locul din care vin angajatii, isi aminti Ainsley. In mijlocul Atriumului trona o fantana , inconjurata de un grup de statui din aur.