Teach me.

[Evelyn Steel]

Lui Eveline i se inecara corabiile.Nici Rosalie nu avea nici o idee despre ce puteau sa faca.Nu puteau pur si simplu sa stea acolo,una langa alta,leganandu-se pe scaune pana cand trecea timpul?Neah.De obicei cand cele doua se intalneau iesea dezastru.Eveline ofta si se duse inapoi inspre scaunul sau cand privirea ii zbura inspre unul dintre portretele din fata sa.Se opri privind incruntata.De ce i se parea atat de familiar?Putea sa jure ca il mai vazuse si inainte.Numai ca nu stia unde.

Rosalie se ridica si ridica usor din sprancene,parca intreband-o daca e totul in regula.Eveline continua sa il priveasca pe batranul din portret ce statea cu ochii inchisi,pe un scaun din lemn de mahon.
- Scuze zise Eveline insa nu isi lua privirea de la portret.Mi se pare cunoscut atata tot continua ea dezlipindu-si privirea de pe acel tablou.Nu avea cum sa il stie.Si totusi ii era tare familiar.