Secretul va dainui

[Mina Fabienne Potter]

Motanul lor,Thomas intra pe usa si incepu sa miorlaie si sa se rostogoleasca pe jos ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.Se duse langa Julieta si incepu sa o mangaie cu labuta lui moale si pufoasa.
Intre timp,in Marea Sala Minei inca ii mai curgeaau lacrimile pe obraz.Nu stia ce sa faca.In mintea ei nu puteau sa apara decat fetele parintilor ei."Oare Devoratorii Mortii nu ne vor lasa niciodata in pace?Vom fi mereu asupriti de ei?Sper ce nu!".Soimita se intoarse si il vazu pe Darkason sorbind din cana lui cu lapte.Din instinct se apropie de el si se ghemui la pieptul lui.Chiar,dar chiar nu stia ce sa faca.Simtea nevoia sa fie alinata de cineva si cum sora ei disparuse subit,singura persoana care ii putea alina suferinta,daca nu de tot,macar pe moment era prietenul ei,Darkason.Chiar daca statea acolo,langa el,si chiar daca se linistise cat de cat,Minei inca ii mai curgeau siroaie de lacrimi pe obraz.Se simtea fericita.Nu dura mult acel sentiment ca imaginea parintilor ei ,care erau blestemati de Devoratori ii inunda mintea.Ii venea sa fuga de acolo,sa ii gaseasca si sa ii..sa ii...nu stia ce avea de gand sa le faca.Spera ca nu o sa dea fata cu ei,la cat de nervoasa era.Chiar daca era doar o adolescenta.Isi trecu mana prin parul ei ondulat si isi sterse lacrimile.