Descoperind secretul

[Rosalie Vivienne Alden]

O stranse usor de brat pentru a-i face semn sa taca fiindca nu era momentul potrivit de o disputa cu un elev. Mda, adevarul era ca nici macar ei nu ii pasa de acest tanar care nu facea altceva decat sa le scoata din minti, insa nu avea nici ea sa se abtina pentru prea mult timp. Intelegea atat de bine sentimentul Cercetasei, care cu siguranta ar fi dat orice doar pentru a nu se afla in aceasta incapere cu acest tanar revoltat. Isi daduse si ea ochii peste cap - astfel imitand gestul fetei - , dar simtise nevoia sa o faca, chiar in acea secunda. Abordase un zambet fals dupa care scoase biletul din buzunar.

"Chiar nu ma intereseaza pe mine ce vrei si ce nu. A fost ultima lui dorinta sa iti spuna asta - si nu a apucat sa iti zica ceea ce gandeste - asa ca vei citi aceasta scurta scrisoare cu sau fara voia ta!" , adaugase Rosalie catre sfarsit un ton rau , convingator. Altfel nu s-ar fi putut. Era necesara acea metoda oarecum stresanta.