Pure art

[Raphael Olivier]

Pure art

Clopotelul suna zgomotos. Crystal isi lua cartile si se grabi sa iasa din sala imbacsita in care tocmai s-a terminat ora de Farmece.
Trecu un colt al coridorului si urca scarile principale, sarind peste treapta care disparea cand calcai pe ea. Dupa inca cateva minute de mers, deschise entuziasmata usa Camerei Portretelor.
Ramase in prag, uitandu-se zambind la intregul tablou. Erau atatea schite, tablouri, grafice sau pictatea, colorate sau pastelate. Isi aminti de prima oara cand o descoperise, candfusese atat de grabita sa se ascunda de Doamna Norris, incat se impiedica de prag si aproape ca ii sfasiase tabloul unei doamne cu o peruca inalta.
Inchise usa dupa ea si isi aseza geanta intr-un colt. Dadu un tur scurt, salutand portretele, pana cand ajunse la o poza din spate, indepartata. Era ciudat ca era o poza, nu un tablou sau portret, dar Crystal recunoscu imediat personajul care ii zambea din poza, cu parul negru ciufulit, ochii verzi, ochelarii rotunzi pe nas si celebra cicatrice in forma de fulger. Era Harry Potter. Ii zambi pozei si atinse cu varful degetelor cicatricea ciudata.
Auzi usa trantindu-se. Se intorese repede, scotandu-si bagheta si indreptand-o spre directia usii. Injura incet cand isi aminti de geanta ei pusa la intrare. Inainta putin si vazu un colt de pelerina fluturand de dupa colt. Incepuse sa-i fie frica