Semne Rosii...

[Adnana Hale]

Din privirile baiatului si din gestul lui, Adnana intelese ce vedea. Acelasi corp, acelasi sange, aceeasi disperare. Dar de ce il deranja intr-atat? Ea era doar speriata, se putea citi pe fata ei, dar el..la el se putea citi disperarea.
Isi aminti de gandul ei. Sangele..portalul. Nu mai statu pe ganduri, se duse la Darkason, il trase de mana si atinse rapid sangele, inchizand ochii.
Simtea ca totul se invarte in jurul ei, ca nu mai este pe pamant. Dar, isi facu curaj si si-i deschise. Se mai linisti putin cand vazu ca si Darkason este langa ea, asa ca incerca sa desluseasca ceva prin intuneric acela enervant ce se credea stapan.
Incet, incet, incepu sa desluseasca niste pete, petele sangerii si corpul insangerat de pe jos. Da! Avusese dreptate. Sangele era un portal. Dar asta nu era tot.
Dupa ce inainta cativa pasi, mai deslusi inca o silueta in intuneric. Ii privi picioarele, trunchiul, capul..
Si ramase inmarmurita! Chipul, chipul era a lui Darkason, manjit de sange pe fata.
'Oare Darkason, oare va deveni un spintecator?' se gandi fata de-a dreptul ingrozita
Se uita la Viperin. Si pe chipul acestuia se puteau vedea uimirea, spaima, tristetea..
Astropufa nu se mai putea abtine si rabufni dintr-o data:
"Ce naiba se intampla cu noi?! Oglinda asta e blestemata! Sunt sigura ca nu arata adevarul, nu, nu!"
Poate ca nu arata adevarul sau poate ca pur si simplu ea .. nu-l putea suporta..