People see me but they just don`t know

[Kennya Allen]

Kennya respira adanc aerul toamnei, simtea o vaga emanatie placuta a iernii. Desi prefera antotimpul primaverii, Kennya nu putea sa nege faptul ca iarna avea sentimentul ei de admiratie si simpatie. Dupa ce iesi din pivnita, indreptandu-se spre masivele usi de stejar, Kennya isi arunca pelerina peste ea, si o lua cu pasi mari catre iesirea din imprejurimile Castelului si apoi spre Hogsmade. Mergea in liniste, ascultand chicotelile si vocile fericite ale elevilor care profitau de weekend-ul fara teme. In timp ce mergea pe drumul prafuit, nostalgia o cuprinse, amintindu-si de prima ei vizita la Hogsmade. Zambi aproape imperceptibil si mari pasul si mai mult, amintindu-si de scrisoarea pe care o primise cu doua zile in urma.

Si acum isi amintea mica bufnita zbarlita, care se grabea sa scape de greutatea de la piciorul ei. Cu un gest milos, Kennya o hrani si ii dadu drumul alaturi de celelalte bufnite din hambar. Citi biletul cu degetele tremurande si isi scoase bagheta din buzunar, arzand pana la cenusa bucata de hartie.
Isi scutura capul, revenind la realitate. Avea sa se intalneasca cu el si apoi va clarifica situatia fara nici un cuvant in plus, apoi fiecare isi va vedea de drumul lui. Ajunse acolo si il vazu sprijinit de primul perete al unul magazin mai saracacios. Nu se indrepta spre el, ci astepta rabdatoare ca acesta sa o observe. Stia ca aveau sa se certe. Ofta si ii facu cu mana.

"Sa terminam cu toate astea!"
Cei doi tipau unul la altul, atragand privirile celor din jur. Nervoasa, Kennya dadu sa se intoarca pe calcaie, cand intra in coliziune cu cineva. Isi ceru scuze si o observa pe Jennifer. Ochii ii sclipira, vazand singura cale de scapare prin cercetasa din fata ei. O lua de brat si o trase printre multimea de elevi, disparand din campul lui vizual.