It's not the end.

[Evelyn Steel]

Ajunsera in sfarsit in Padurea lui Dean.Melisse dadu usor drumu mainii surorii sale si privi padurea.Eveline facu acelasi lucru.Nu era un efect al misterioasei aparitii a lor.Defapt,Eveline cauta cu privirea un semn ca mai era cineva acolo.Cineva care ar putea iesi dupa vreun copac sau dupa vreun tufis cu bagheta ridicata si pregatit sa le blesteme pe cele doua.Clar se uitase la prea multe filme de groaza si actiune.Padurea arata mai linistita ca niciodata.Totul era verde."Cum ai vrea sa fie peisajul intr-o padure?Mov!?" ii sopti o voce batjocoritoare in cap.Eveline se stramba.

Deci,in padure nu se aflau decat ele.Mai bine.Spera doar sa nu dea peste vreun Incuiat iubitor de natura care se gasise fix atunci sa vina in padure.Nu de alta,insa chiar nu vroia sa faca vraji de memorie.Nu in acea zi.
- Acum eu zic sa o pornim inainte.Nu avem nici un indiciu.Insa locul unde ar trebui sa fie ceva trebuie sa fie afectat de magie.Iar magia lasa mereu semne,chiar daca nu foarte vizibile.Asa ca sa o luam pe cararea asta si intr-un final vom gasi noi ceva zise Eveline ridicand din umeri.Sora sa nu o facu,desi Eveline stia ca tare ar fi vrut sa-si dea ochii peste cap.Pentru ca Eveline nu avea nici un plan maret de cautare.Insa pur si simplu nu stia ce altceva ar mai putea sa faca.Stia doar ca atunci cand va gasi ceea ce cautau,va sti.Pur si simplu va sti.