I wish that I could save you from the hurt

[Effy K. Dietrich]

"I wish that I could save you from the hurt"

Elisabeth & Rosalie

• Lăsă o ultimă lacrimă să-i cadă pe faţa albicioasă, pe care a cărui obraji erau săpate şanţuri ale durerii, şi îşi luă privirea de la fotografia în care se regăseau ea şi tatăl său. Îşi închise ochii albaştrii , înconjuraţi de cearcăne adânci, ce dovedeau faptul că nu dormise de ceva vreme , şi îşi şterse într-un mod violent faţa, de parcă ar fi vrut să îşi rupă toată pielea şi să arunce masca aceea nefericită. Dar nu putea, asta era situaţia ei jalnică.
  Deşi mama sa evitase să-i spună, în cele din urmă aflase. Tatăl său era în spital, cu arsuri grave căpătate în incendiul ce îi distrusese casa în care copilărise. Când aflase ar fi vrut să zboare direct la el, dar nu putea. Trebuia să rămână la Hogwarts şi să aştepte ca o idioată veştile, ce era sigură că nu aveau să vină prea curând.
  Se ridică de pe patul moale şi ieşi ca o furtună din camera întunecată, fiind îndeaproape urmărită de pisica sa loială. Ştia exact unde să meargă, deşi ceea ce urma să vadă îi putea agrava situaţia şi aşa instabilă.
  Apăsă clanţa argintie şi aruncă o scurtă privire în camera pustie, în mijlocul căreia se afla doar o singură oglindă veche şi prăfuită. Închise uşa cu grijă şi se apropie cu paşi temători de aceasta, păstrând totuşi o oarecare distanţă. Închise ochii şi trase aer în piept, în timp ce inima începea să îi bată mai tare. Nu era emoţionată, îi era frică, se temea de ce urma să vadă. Se temea să-l vadă zâmbind, când ştia că suferă. Nu voia să creadă acest vis amăgitor, dar dacă era aşa , de ce venisa aici? Făcu un pas în faţă şi deschise ochii. Îşi privi reflexia , cercetând orice părea a fi schimbat.
  "Ei bine?.." Murmură ea cu vocea tremurândă, în timp ce auzi uşa veche deschizându-se şi o voce cunoscută strigând-o .