The man who knows the truth

[Kennya Allen]

Kennya se trezi destul de bine dispusa in acea zi si incepu sa-si faca ordine intre carti si pergamente. Observa cu stupefactie ca isi uitase manualul de potiuni acasa. Inghiti in sec. Unde ii era capul? Cu siguranta nu la locul lui. Nu se lasa deznadajduita de asta si isi cauta prin cufar pelerina de toamna. O data iesita pe usa simti aerul prafuit si umed al toamnei. Cele cateva raze de soare incercau zadarnic sa penetreze norii cenusi. Vantul se intetea cu fiecare pas al viperinei, iar o data iesita de pe imprejurimile Hogwartsului, Kennya isi stranse pelerina mai bine in jurul ei si isi facu aparitia in Aleea Diagon. Cativa vrajitori mai in varsta tresarira cand fata aparu chiar langa ei. Isi inclina capul in semn de scuze si o lua de-a lungul aleeii catre Caligrafie si Pete.

Se uita curioasa in jur la oamenii pe langa care trecea si la vitrinele magazinelor. Locul parea mai aglomerat decat in zilele senine, iar asta o facu pe viperina sa zambeasca. Isi incalzi mainile si se opri in fata magazinului plin din abundenta cu oameni. Chiar si in aceasta perioada a anului elevii venea sa-ti refaca stocul cu carti. Auzi in spate niste pasi cunoscuti. Un tipar mult prea cunoscut. Ofta si zambi, iar la auzul vocii prietenei ei se intoarse pe calcaie si o lua de ureche sa-i faca morala.
"Te crezi la tine acasa? Sa pleci si sa vi cand vrei? De ce nu ai spus nimic cand ai plecat? Pe langa asta nu ai dat nici un semn de viata. Habar nu ai cat de ingrijorata am fost."

Ofta din nou si zambi consolata. Macar acum stia ca Isabella era inca in viata. O cuprinse intr-o imbratisare stransa si lunga. Cele doua fete se despartira in timp ce zambeau una la alta. Kennya ii facu semn sa intre avand in vedere ca afara era mult prea frig pentru discutii.