I won't let you fall apart.

[Melisse Y. Carter]

• Seara aceea era una...perfecta, din punctul de vedere al lui Melisse. Vantul adia usor, frigul era cam inexistent iar briza aceea de seara, bruma lasata de ziua...era perfect.
  Melisse avuse in dimineata aceea o lectie care cuprindea iesirea in imprejurimile Hogwarts-ului, unde le preda elevilor pe iarba, vorbind si uneori aratand exemple.
  Seara era imbietoare; ii dadea acel sentiment ca nu ar putea fi infranta si, mai presus de toate, ca nu s-ar putea intampla ceva rau. Ca era in siguranta. De mult nu se mai simtise asa.
  
  Purta o pereche de jeansi bleumarin inchis, lungi pana deasupra calcaielor si un hanorac nu foarte gros, roz inchis, cu o inima mare in care scria "Sugarholic". Purta o pereche de adidasi albi cu cateva dungi negre, pe care incepea sa ii urasca din pricina faptului ca paseau pe iarba, care isi pierduse deja putina culoare - in splendoarea sa. Vroia sa se descalte, insa iarba era usor uda. Asadar, nu prea putea.
  
  - Dess? intreba in intuneric, oprindu-se si cercetand mai indeaproape.
  Siluieta din fata sa arata a Desiree, numai ca luna - ascunsa probabil dupa vreun nor - nu ii permitea sa vada mai mult din sefa casei sale.
  Desiree ajunse sa ii fie o prietena foarte buna, la care sa tina din suflet. Era rebela de felul ei, insa deasemenea un partener de caterinca care merita premiu si o prietena de nadejde. Lumea era mult mai buna alaturi de Dess.
  Siluieta se intoarse putin si atunci o mica raza de luna o lasa sa ii vada chipul. Cercetasa ii zambi lui Dess - cu toate ca anul incepuse, nu o prea vazuse si niciodata nu vorbisera. Poate ca atunci era momentul sa depaneze amintiri, sa afle una de la cealalta cum a fost vara.