The man who knows the truth

[Isabella River]

"- Au, au, doare ! Speram sa te bucuri ca m-am intors, nu sa ma tragi de urechi si ficati." se smiorcai Isabella cand prietena ei ii dadu in sfarsit drumul. "Dar mi-a fost al naibii de dor de tine si tampeniile noastre !" exclama prinzand-o intr-o alta imbratisare stransa.
Cei din jurul lor nu pareau sa le vada si treceau fiecare in drumul lui, vazandu-si de treburi. Cu toata bucuria din sufletul sau, Isa abia daca mai simtea frigul de afara.
"- Haide inauntru." zise Kennya.

Cele doua intrara la "Pete si Caligrafie", desi Isa nu mai stia ce carte voia sa isi cumpere si pentru ce venise aici. Acum totul se invartea in jurul Kennyei si necuratiunile ei.
"- Acum ca m-ai urecheat si alea alea, imi spui si mie ce vrei sa cumperi ?"
Viperina doar rase si merse sa se uite la rafturile cu manuale pentru cei din anul VII. Intre timp, Isa merse spre alte rafturi si se lasa cuprinsa de cateva romane ce i se pareau foarte interesante, ignorand complet zicala "Nu judeca o carte dupa coperta".

Luand doua carti si studiindu-le ceva timp, se indrepta spre Kennya si ridica din umeri, apoi spuse:
"- Ar trebui sa mergem undeva, ca sa putem vorbi si noi calumea."