Light and darkness perfectly!

[Ellena R. Howard]

Save me!

Totul in jurul meu era negru, rece. Pluteam parca in propria dezamagire. Nu intelegeam ce era acel loc plin de durere, acel spatiu ce ma inconjura si nu ma lasa deloc sa respir corect. Simteam injunghieturi prin corp si pamantul de sub mine era rece. O gramada de voci incep sa imi inunde urechile, parca traind amintiri din trecut. Auzeam vocea Crystalei, vocea mamei, tatalui meu, vocea unora pe care nici nu ii cunosteam dar imi spuneau ca ma urasc. Si in ultima instanta o voce masculina, placuta si cunoscuta ma face sa-mi deschid ochii picati cu plumb.

Ii deschid cu greu si sunt invadata de o lumina usoara, portocalie a unui bec mic. Nu era puternica pentru un om normal dar pentru mine era. Ma dureau ochii ingrozitor de tare, la fel si capul. Eram invelita intr-un pat mare. Mirosea a curat si proaspat, ca-mi dadea impresia ca sunt la mine acasa. Linistea din camera era dureroasa accentuandu-mi problemele. Imi aduc aminte imediat insa cadavrul mamei mele adoptive, ucisa de acele bestii nenorocite. Scancesc cand dau sa ma ridic simtind injunghieturi si dureri in zona abdomenului si in zona spatelui. Insa o bubuitura puternica imi atrage atentia urechilor, ma face sa ma ridic cu greu de pe acel pat si sa treversez camera imensa catre usa maro.

Simteam parca niste lucurri ciudate,puteri ce ma dezorientau cu cat ma apropiam de usa. O deschid incet de tot, simtind un fulger scurt cand apas clanta aurie. Stiam ce sunt, iar faptul ca simteam acele lucruri se datora faptului ca simturile mi se ascutisera odata cu pierderea si loviturile emotionale primite. Imi era frig, simteam asta. Eram imbracata intr-o camasa alba de satin, usor lucitoare ce avea miros barbatesc. Un miros placut, cunoscut . Aud iar bubuitura si maresc pasu pe holurile intunecate ale casei desi deja banuiam unde ma aflu. Ajung la niste scari imense, unde probabil la baza lor se afla sufrageria. Cobor incet, calcand ca o felina cu grija pe scarile ce aveau un covor pufos si rosu pe toata lungimea lor. Ajung la coltul scarilor si ma lipesc incet de el simtind cum simturile mi-o iau razna deja. Erau doi demoni puternici, foarte puternici ce ma daramau emotional. Vocea insa ma trezeste la realitate si ma imbratisez singura incercand sa vad incet dupa colt. Imaginea ce o vad pare desprinsa din filmele de actiune combinate cu horror. Eram la Will acasa, iar dupa postura celuilalt personaj realizez ca posibil sa fie tatal sau. Se bateau violent intre ei, sufrageria fiind aproape distrusa. Le simteam mirosul sangelui si durerile amandurora, mai mult ale celui mai in varsta.
-Daca mai scoti un cuvant la adresa ei, te linsez, m-am facut inteles?
Avea o voce minunata, stiam ca il pot ierta, ca e singurul ce ma intelege. Si atunci pe loc realizez ca posibil ca sentimentele mele sa fie mai puternice ca o simpla prietenie.
-De ce ti asa de mult la ea? E gardian si reprezinta un pericol pentru noi. Se pare ca tatal lui nu era prea bucuros ca sunt acolo.
-Tin la ea pentru ca e singura ca ma intelege, singura ce ma asculta si ma conduce catre un drum mai bun.
A zis el asta? Eram deja confuza.
-Esti cumva indragostit?
Cuvintele tatalui sau ma fac sa-mi pierd echilibrul de pe ultimile doua scari si sa alunec picand exact in mijlocul sugrageriei pe burta ca un copil. Ma ridic insa repede acoperindu-mi jenata corpul , tragand de camasa depe mine in jos, fiind singurul lucru inafara de lenjeria mea intima , rosesc ca un copil si ii privesc pe amandoi fara cuvinte. Se opresc brusc din bataie, privindu-ma uimiti.

-Will…eu.. simteam cum inima imi bate tare de tot, gata sa sparga pieptul, ochi imi luceau puternic si respiram sacadat. Ma priveste si el si da sa se apropie de mine. Insa ma retrag repede dand pasi in spate. Nu stiam ce era cu mine, dar imi era frica de tot ce patisem pana acum.
Stiam ca inca eram neajutorata, inca nu aveam puterile destul de dezvoltate sa ma iau la incaierare cu unul din ei, asa ca pasii ma poarta in spate catre baza scarilor de unde picasem. Imi dusesem mainile la piapt, privindu-I speriata. Stiam ca probabil asa trebuie sa fie, dar nu acceptasem ideea ca ramasesem fara Crystal. Ma intorc la o suta optzeci de grade si urc scarile in fuga, vrand sa gasesc camera de unde placasem. O gasesc, intru si blochez usa incepand sa tip si sa plang. Stiam ca viata mea avea sa se schimbe, dar nu stiam cat de bine sau rau or sa mearga lucrurile de acum incolo.