Secretul va dainui

[Mina Fabienne Potter]

Mina inca il privea pe Darkason cu ochii ei albastrii mari in lacrimi.Ideea lui era foarte buna,dar nu stia daca si surorii ei ii va placea asa de mult cum ii surade ei.
-Dar stai putin,spuse Mina ridicandu-si capul de pe pieptul lui Darkason si uitandu-se din nou uimita la el.Ai spus cumva ca si tu si tatal tau veti fi acolo ca sa ne protejati?apropae ca striga soimita de uimire.
Darkason afirma din cap.
-Nu,spuse ea hotarata.Categoric nu!Nu te pot lasa ici pe tine si nici pe tatal tau sa va mai sacrificati vietile pretioase pentru doua fete prostute.Nu!Darkason ne vo descurca si singure,si sunt sigura ca si Julieta este de acord cu mine.Nu va putem lasa1Te rog,spune-mi ca ma vei asculta!
Dar soimita stia foarte bine ca Darkason nu isi va schimba ideea nici intr-o mie de ani.Stia ca de data asta esuase.Stia foarte bine acest lucru,dar nu se lasa deznadajduita.Avea sa mai incerce si in zilele care urmau.Avea sa se consulte si cu sora ei Julieta si aveau sa cada de acord pana la urma.Pentru moment se gandi sa ii dea dreptate lui Darkason si sa il asculte chiar daca faza cu protejatul nu ii suradea.Ea chiar nu dorea ca prietenul ei si tatal lui sa pateasca ceva rau din cauza lor.Isi aseza capul din nou pe pieptul lui Darkason si ofta .