Lecţia IV

[Aubrey Anderson]

Castelul o primise şi în acel an cu bratele deschise, deşi nu urma să se alăture elevilor din Marea sală, ci profesorilor. Era entuziasmată de începerea unui nou an şi abia aştepta să predea. Îi fusese dor de şcoală, şi era fericită că se putea întoarce. Clasa era aceiaşi ca pe vremea când ea era elevă, dar îşi scoase bagheta şi încercă să o facă mai primitoare. Draperiile grele şi încărcate cu praf fuseseră date la o parte, iar lumina soarelui pătrunse până în cel mai îndepărtat colţ. Se aşeză la catedră, în aşteptarea elevilor săi, şi aruncă un ochi peste programa din acel an. Urma să predea lucruri frumoase, care îi captaseră şi ei atenţia cu câţiva ani în urmă, ca mai toate lecţiile de la Apărare contra magiei negre. Era linişte. În clasă se auzi pentru câteva minte doar ticăitul ceasului mare şi vechi de pe perete.