Great expectations, no fear..or?

[Ramona Neardow]

„-Nu-i asa?” spuse Ramona, mai mult intrebandu-se pe sine si sorbind o gura mare din ceasca cu ceai, ignorand faptul ca ii ardea cavitatea bucala.
Fata o privea lung pe Melanie, incercand sa nu para prea inervanta, si afisand un zambet lin la perioade regulate de timp. Gandurile Ramonei zburataceau acum peste tot, un miliard de intrebari rasunandu-i cu o voce subtire pe fundalul memoriei: „Ce avusese oare in cap?”, „Acum ce ar trebui sa zica?”, „De ce o adusese cu adevarat pe Melanie aici?”, „De ce era atat de prietenoasa dintr-o data?”.
„Aduna-te odata! Unde-i fata cea ignoranta si lipsita de prejudicii?” se silea ea sa proceseze in interiorul mintii sale, cu sensuri doar de dansa cunoscute.
„-Melanie, ai ceva timp dupa pranz?” reusi cercetasa sa scoata pe gura, lasandu-si vocea sa curga domol, fara sa tremure. „Trebuie sa caut ceva in Padurea Interzisa, si ma gandeam ca tu mai putea ajuta!”
Cautarea unei Pelerine a Invizibilatatii era o treaba usoara, care nu putea sa le dea prea multe complicatii, mai ales ca deja Vraja Invizibilitatii aplicata de Ramona incepea sa se piarda. Aceasta mica aventura putea sa le uneasca putin mai mult pe cercetase, si sa o curete pe Melanie de toata acea timiditate de care dadu-se dovada pana acum.