Great expectations, no fear..or?

[Ramona Neardow]

Ramona privi lung chipul cercetasei timp de cateva minute, in care aceasta parea mai speriata decat oricand. O sclipire ciudata i se aduna in ochii aceia atat de tulburi de obicei, iar buzele incepura sa i se stranga incet, facand-o pe Ramona sa inteleaga ca si ea gandea la fel despre Padurea Interzisa.
Mica, acum foarte marea Cercetasa din anul III se ridica hotarat in picioare, si merse pana la scaunul Melaniei, si se lipi de spatarul ei, lasandu-si mainile ei reci, cu stangacie, pe umerii fetei.
„-Melanie...” iar apoi isi dezlipi mainile si se intorse cu fața spre fată, dandu-si seama de cat de infricosatoare si de putin linistitoare trebuie sa fi fost scena pe care vroia sa o conduca Ramona. „... mi-mie imi este poate la fel de frica ca si tie... se spune ca odata ce-ti infrangi o frica, ea nu o sa te mai bantuie niciodata... dar cu mine nu e la fel! Cei mai mari si cei de varsta mea rad de mine, dar vazandu-te pe tine la fel de emotiva ca mine, ma gandeam ca putem depasi asta amandoua!” zise cercetasa incet, poticnindu-se la aproape fiecare cuvant, iar apoi revenind cu un zambet urias pe buze, pe care il afisa doar de dragul de a nu i se citi sangele din obrajii, care acum erau ca doua mere foarte coapte.
Cativa spiridusi se oprira si ei sa vada scena aceasta foarte speciala, de care ei nu mai avusesera parte de mult timp. Unii chiar susoteau si si se asezau pe scaunele foarte mari pentru ei, si de pe care puteau vedea mica sceneta foarte bine.