I wish that I could save you from the hurt

[Rosalie Vivienne Alden]

Facuse semn cu degetul ca nu mai era nevoie de cuvinte. Era clar acest lucru si nu isi dorea deloc sa o supere pe Cercetasa. Putea sa sesizeze din gesturile sale ca era extrem de dezamagita de tot, putea sa jure pentru ea ca si de viata. "Stai .. imi vei spune mai tarziu. Doar calmeaza-te acum." Ii facuse semn catre doua fotolii dintr-un capat al camerei care pareau atat de confortabule in acea clipa, incat ar fi dat orice sa stea macar cateva clipe pe ele. Observase ca Elisabeth nu se impotrivise, lucru ce o imbucura, insa mersese intr-acolo de parca se afla in transa, iar acest fapt chiar o ingrijora. O intelesese, totusi. Putea sa banuiasca de ce nu era bine, cu siguranta probleme in familie sau cu prietenii, dar in acelasi timp stia ca trebuie sa astepte pentru un raspuns din partea sa. In acest moment fata avea nevoie de un sprijin, de o persoana care sa ii fie alaturi pe cat se poate, nicidecum de o voce cicalitoare care doar punea intrebari si nimic mai mult.