The mistery beyond the picture

[Eliza G. Blest]

Just me and Sayoko Asaki


Soarele rosiatic disparea cu o ultima raza vaga , dinspre copacii inalti si vejtejiti ai padurii interzise . O adiere de vant aspru trecea printre crengile uscate cu frunzite galbui ce cadeau in bataia acestuia , lasandu.se conduse de el . Pasari micute , asteptau pe crengile lor , priveau cu nerabdare spre vadzuh si ciripind la vederea unei umbre unei alte fapturi asemenea lor . Din unele cuiburi ascunse de vederea oamenilor , isi facusera aparitia corbii si ciorile cu ochii lor de culoarea onixului , dand suferinta si scarba fiintelor umane atat celor slabi cat si celor puternici . Eliza le aruncase priviri de foc asupra acestora , dorindu.si parca sa.i omoare din prima , insa se abtinuse trecand pe langa ei si ignorand cantecul lor de moarte . Nici macar cerul inchis la culoare , ce incepea sa se intunece odata cu trecerea secundelor , nu o inveselea, desi stia ca luna va reveni in scurt timp pe acesta , luminand.o cu razele lui vagi , argintii .

Zambise rece , crud , spre acesta , cu dispret , si se indreptase spre castel , infasurata in mantia neagra de catifea si mergand repede pe poteca de piatra . Din cand in cand se trezise luata de vant , si se luptase cu acesta , inaintand tot mai mult pana ajunsese la usa mare de lemn ce ducea spre intrarea principala . Schitase un zambet de bucurie si pasise pragul acestuia , apoi luata prin surprindere de caldura incaperii . Desfacuse in graba nasturii si urcase scarile in graba , cu roba fluturand in urma ei . Ajunsese la etajul IV , etaj pe care il avea ca explorat pe lista ei , destul de veche . "Mna , ce sa ii fac ? Am avut si eu de facut teme si sa invat ! " Minte , desigur , a mintit . Nu s.a omorat niciodata cu lectiile , de ce ar face.o tocmai atunci ? Daduse din cap , amuzata si daduse coltul coridorului , lovindu.se puternic de ceva ... sau cineva . Instantaneu isi dusese mana la frunte , unde se lovise , si isi inchisese ochii , injurand .