The atack !

[Lifaem de Bluwin]

Chiar daca vorbeam cu rozalia, cu coada ochiului o priveam din cand in cand pe viperina. Aveam ciudata impresie ca va aluneca si va cadea din nou. Se indepartase insa mult prea mult ca sa o mai pot prinde in caz de ceva. "Totusi, nu inteleg de ce ma uraste. Nu ca si cum i-as fi pus eu piedica sau ceva. Asa-mi trebuie daca sunt dragut cu necunoscuti." Imi zic mustrandu-ma singur pentru propria amabilitate fara rost.
-Cred ca ar trebui sa mergem...Presimt ca o sa cada...
Spun dar numai termin pentru ca impresia mea se adevereste si fata imbratiseaza din nou pamantul. Numai astept un acord al cercetasei si alerg catre ea. Ii intind la fel de amabil o mana de ajutor ca sa se ridice. In acelasi timp, o priveam cu cele doua rubine ce-mi serveau drept ochi. Parul lung si negru, cadea in valuri pe langa mine pentru ca era prea incapatanat ca sa coopereze cu stapanul si sa ramana intr-o coada elegenta la spate. Nu era ca si cum l-as obliga sa stea non-stop legat.