Secretul va dainui

[Mina Fabienne Potter]

Soimita inca il privea pe Darkason cu ochii mari.Dar avea foarte mare dreptate.Decat sa priveasca cum parintii lor sunt omorati mai bine se duc siui isi risca viata pentru ei.Deoarece ei asa au facut in tot acest timp.Mina isi aranja buclele satene dupa care se intoarse la micul sau dejun.Incepu sa se joace frenetic cu lingura din bolul ei de cereale.Nu ii era foame dupa vestea care o primise,dar stia ca trebuie sa manance ca sa fie in forma pentru marea batalie.Cu Darkason aproape simtea ca poate face orice.Isi intoarse capul spre el si il privi un timp."Daca pateste ceva,o sa fie doar vina mea,chiar daca el nu recunoaste!"isi spuse soimita in gand.O privi si pe sora ei si gandi la fel.Nu stia cum avea sa reactioneze daca vreunul dintre ei doi patea ceva.Nu era in stre sa conceapa asa ceva.
-Darkason,incepu ea...eu cred ca...dar se opri pentru ca nu stia cum au sa reactioneze ceilalti.
Dupa un moment de tacere Mina vorbi din nou.
-Uite,am o idee,continua aceasta cu privirea in pamant.Ce ar fi daca ai lua-o pe Julieta si ai ascunde-o si eu m-as duce sa ma predau Devoratorilor Mortii in schimbul eliberarii parintilor mei?intreba soimita,acum ridicandu-si privirea din pamant si uitandu-se in ochii aceia stralucitor de frumosi ai lui Darkason.