In ce ne-am bagat?!?

[Mina Fabienne Potter]

Seara era minunata.Razele lunii erau parca si mai stralucitoare decat ltima data.Mina statea in Turnul Ochilor de Soim si privea nemarginitul cer.Mii si mii de stele isi faceau loc pe asa zisul covor al noptii.Era loc pentru toti si toate.Regina noptii,Luna statea si ea privindu-si linistita micii copilasi.In ochii albastrii si mari ai soimitei se puteau vedea reflectiile minunatelor corpuri ceresti.Vantul adia usor miscandu-i parul soimitei in toate directiile.Mina isi trecu alene mana prin par si il mai domoli.

Ceasul cel mare si vechi de pe perete batu ora 24:00.Mina isi ridica privirea din cartea ei si dadu un ocol cu privirea prin Camera de Zi a Ochilor De Soim.
-Hmmm,isi zise ea.Ciudata chestie!
Era o liniste de mormant.Camera era goala.Numai sfaraitul focului se mai auzea si motanul surorii Minei care se pare ca ajunse nu se stie cum din nou la cealalta stapana a lui.Mina isi intoarse privirea in carte cand ceasul batu din nou.Privirea fetei se avanta din nou spre acesta.
-Cred ca s-a stricat,zise soimita in timp ce se ridica si se apropia de el.Isi scoase bagheta si murmura o vraja ,dupa care ceasul tacu malc.Soimita mai puse un lemn pe foc si se intoarse la lectura ei.

Dupa cateva ore soimita se gandi sa lase cartea de-o parte si sa faca o mica plimbare pe coridoarele castelului.Cobori incet din Turn ,avand grija sa nu o vada nimeni ,dar nici sa trezeasca pe cineva.Stia ca daca va fi prinsa de vreun profesor mai exigent acesta ii va da detentie.Si chiar nu avea chef de asa ceva.Isi baga mainile in buzunarul de la roba si incepu sa mearga incet.Dupa ce ajunse la etajul 2 soimitei i se paru ca vede pe cineva de dupa un colt.Isi iuti pasul si intr-adevar era cineva acolo.Dar cine nu se stia. Mina se repezi intr-acolo.