You got to fight just to make it through.

[Katya Sokorov]

Era o noapte perfectă. Notați sarcasmul. Nu tu stele, nu tu lună, nu tu vânt, nu tu ploaie. Nu tu nimic. Adică era foarte liniștită așa că Tiușa nu avea nimic de făcut înafară de a sta degeaba și a se holba în pergamentul scris la poțiuni și a se întreba dacă o poțiune Felix Felicis băută în exces - pentru a o sări nițel de pe fix - sau o Dușcă a Mortului viu (pentru a o pune la somn) ar fi fost mai folositoare în situația prezentă.
Oftă și dădu drumul pergamentului pe pat, apoi începu să își desfacă încet nasturii de la bluza de pijama pe care urma să o dea jos și să o schimbe cu una mai călduroasă și bună pentru plimbat. Și făcu la fel și cu pantalonii. Apoi încălță o pereche veche și uzată de sneakeri și își legă șireturile exagerat de lungi înfășurate de cinci ori pe piciorul său subțire. Se uită de câteva ori în jurul ei pentru a se asigura că nu o vede nimeni plecând din cameră apoi își zâmbi în sinea ei în timp ce cobora scările din coridoarele care nu erau așa mult coridoare cât era o mare deschidere plină de scări mișcătoare și își suflă nasul în batista care i se odihnea în buzunarul robei. Curentul care umbla zilele acelea prin Hogwarts era categoric periculos. Dovadă faptul că răcise.
Apoi auzi o voce aproape ca o șoaptă în liniștea mormântală a castelului.
Domnisoara Goth,la ora asta pe coridoare!? Era Evvie aparent. Cel puțin după voce. Se îndreptă spre locul de unde se auzise vocea și zâmbi.
Dess. Se presupune că ne dai exemplu bune, nu rele. râse Katya și îi zâmbi șefei casei sale. Își aruncă ochii peste pereți plictisită și își desfăcu cordeluța subțire ce îi prindea la spate părul.