Things will never be the same

[Dave O'Donnel]

Spusese asta de atat de multe ori, incat nici nu mai credea in intelesul celor catorva cuvinte; de parca si-ar fi pierdut tot sensul.
“-Sper sa ma poata ierta” sopti el.
Nessie facu o tentativa de zambet, insa nu ii iesi decat o grimasa; se ridica, privindu-l de sus cum statea ingenuncheat, vulnerabil in fata ei.
Nu simti nevoia sa se ridice; ar fi ramas acolo. Dar o mana ferma pe umarul sau ii dadu puterea sa infrunte realitatea.
“-Stiu ca va fi bine” sopti Vanessa, cu o voce mica. Se ridica, privind-o plin de speranta; iesira impreuna din Padure, indreptandu-se spre castelul scufundat in lumina uscata a soarelui. Nu isi mai spusera niciun cuvant pana cand se despartira.