Letters everywhere

[Tora Chang]

Inca o zi, inca o scrisoare ce trebuia trimisa. Tora lipi plicul de pe masa ei cu putina cera de la lumanarea aprinsa. Nu era necesar, insa intotdeauna ii placse aceasta metoda veche de a impacheta o scrisoare. Mama ei intotdeauna radea de ea, insa in sinea ei chiar ii placea acest lucru la fata ei. Iesi din Turnul Cercetasilor si se indrepta spre hambarul bufnitelor.

Era o zi minunata, asa ca nu se putea ca scrisoarea ei sa nu ajunga cu bine. Urca putinele trepte ale hambarului si intra in camera intesata de bufnite. Unele plecau, altele soseau, insa intotdeauna aveai o bufnita la cere puteai apela. Vazu o bufnita destul de batrana intr-un coltisor si o recunoscu imediat. Intotdeauna ii placuse bufnita asta. Aflase ca o chema Ava si in ultimii doi ani apelase numai la ea. Se apropie de aceasta si ii mangaie penele maronii. Ochii bufnitei pareau ca pot patrunde in sufletul ei, parca intelegand prin ce trece. Scoase scrisoarea din buzunar si o inmana Avei, aceasta prinzand-o in ghearele sale. In urmatoarea clipa bufnita disparea pe una din ferestre. Tora o urmari pana cand aceasta deveni un mic punct negru.

Auzi niste pasi in spatele ei. Cand se intoarse fu surprinsa de persoana ce bloca usa.