Letters everywhere

[Lucas Sasha Neitzke]

Nu era de mirare ca mereu detestase aceasta scoala, daca incaperea asta se putea numi o scoala, la naiba cu ea..semana mai mult cu o gradinita de copii, totul era atat de evident, auzise vorbe ca ar fi mai groaznic ca moartea sa pici prada unor capcane instaurate aici cu multi ani in urma, insa nu-i trebuise decat cateva vizite scurte ca sa se convinga pe el insusi ca nu exista nici o capcana, niste mituri menite sa sperie copii care invatau aici. Expira liber si usor fumul de tigara pe care in inspirase cateva clipe in urma acesta fuzionandu-se cu aerul greu din incapere, se afla in biroul directorului..avea ceva chestii de discutat cu el si dupa o lunga comunicare unde evident ca se plictisise era trimis intr-un turn de bufnite ca sa transima o scrisoare la porunca directorului bineinteles, insa ce era el aici, postas?
Termina tigara lunga si supla ridicandu-se greoi din fotoliul unde cu adevarat se acomodase. Avusese totusi grija sa inchida usa, din urma sa, cu violenta ca sa-i exprime nemultumirea si indignarea. Elevi care se grabeau la ore, profesori care il salutau respectuos in timp ce el le raspundea la fel cu un zambet binevoitor insa destul de fals, toate astea...pentru el ramasesera in amintirile pe care le lasase in voia vantului, fara sa constientizese ca o sa-i fie dor de ele odata, doar ca nu acum. Scotoci prin buzunarul interior al robei scrisoarea care ii fusese inmanata, o deschise nepasator citindu-i continutul ridicand sprancenele tot mai mult odata cu inaintarea scrisului...la sfarsit se incrunta scotand un zgomot dezaprobator din coltul gurii. Nu ii fusese atat de interesant pe cat i se paruse. Fara sa-si dea seama era deja in fata unei noi usi, o deschise incet, scartaitul acesteea spargand linistea din incapere. Zambi lacom cand zari in fata sa o domnisoara, ii placeau domnisoarele dintr-un punct de vedere, ca erau diferite si erau, ei bine...fete.. Reveni din nou la seriozitatea de care trebuia sa dea dovada mereu indiferent de situatie, inclinad capul usor intr-o parte ii spuse peun ton cat se poate de rece: Ma vei crede daca iti spun ca bufnita ta nu o sa ajunga la destinatie? Ce-i drept era rautacios, poate nu mereu dar in majoritatea timpului isi petrecuse momentele tachinand oamenii din jur, pur si simplu facandu-le rau, nu avea de gand sa-i faca rau fetei, doar sa o sperie putin, cum avea si obisnuita sa faca cu oricine care ii statea in cale, iar fata asta ii statea in cale, ei bine nu era binevol, insa asa era din punctde vedere fizic, avand in vedere pozitia ei fata de el, sau invers.