Luna de la miezul noptii

[Eliza G. Blest]

Just me ,Aylee Raven Blest and Claire Afere

O noua zi , o noua viata , un nou motiv de suferinta . Asa vedea viperina cu parul verde si ochii mov lucrurile . Nu accepta sub nicio forma ca cineva sa se mai lege de viata ei , insa , toata lumea ii statea in cap . Ca urmare a acestor fapte , se inchisese in camera fetelor din anul IV si ramasese acolo trei zile la rand , cu alte cuvinte , un weekend intreg . Colegele ele intrau si ieseau pe usa ce scartia de fiecare data cand ele o impringeau sau o trageau , enervand.o pe Eliza la culme , insa ii era prea lene sa se dea jos din pat si sa aplice o vraja asupra lui . Cascase somnoroasa si se intorsese pe partea cealalta . Trecusera trei zile de cand a dormit intr.una si nici ca nu vroia sa se miste . Simtea cum oboseala pusese stapanire pe ea si nu vroia sa ii mai dea drumul . Posomorata si totusi , trasa de un impuls , atinsese picioarele de podeaua rece ce o facuse sa se cutremure putin . Se obisnuise cu caldura plapumii cu care statea invelita , insa acum , stia ca trebuia sa se trezeasca . In incapere era gol , ceea ce insemna ca era ora mesei , ora pe care o iubea ei , caci , era liniste . Se daduse cu greu jos din pat si isi schimbase pijamaua calda din pricina temperaturii corpului de care statuse lipita aproximativ trei zile la rand si se imbracase cu o bluza lunga cu maneci , verde inchis , cu un sarpe mare fioros , aratandu.si coltii ascutiti si foarte albi intiparit pe aceasta , cu o pereche de pantaloni lungi , negrii , stramti pe picior , bagati in niste cizme simple , movi , cu catarame , exact cum ii placea viperinei .

Isi pusese bagheta ei din lemn de ulm intr.un loc ascuns , in cizma , luase roba ei cu insigna ce ii reprezenta casa ei favorita , si cu o ultima privire aruncata patului cu asternutul verde aruncat prin toate partile , zambise amuzata si se indreptase spre usa scartiitoare care , si in acel moment , o stresa la culme .
Lumina de pe coridorul ce ducea spre camera de zi a viperinilor o facuse sa isi duca instinctiv mana la ochi si inaintase inainte , pana cand se obisnuise cu aceasta . Rasuflase usurata si isi continuase drumul pana la zidul ce se deschisese imediat in fata ei . Ii trecuse pragul intrand intr.o incapere intunecata , lipsita de vreun ornament , in afara celor 7 serpi care pazeau locul cu strasnicie . Le aruncase o privire simpla , de admirare asupra lor si se intorasese spre scarile ce duceau spre holul central . Cand urcase scarile in lene , cu capul aplecat , inca somnoroasa , se lovise de o persoana . Suparata , si.l ridicase si daduse nas in nas cu o fata cu parul roz .
“Ce nai..ce faci aici soro ? “